Baptiștii au exclus ce-au avut mai frumos (5)

Pericolul unui Betel fără „Betel” (rugăciune)

Din Timișoara

Fratele Ștefan, de la Biserica Baptistă Betel din Timișoara a trimis următorul comentariu:

Stefan says:

03/17/2011 la 09:01

Este greu să înțelegem că noi ca oameni avem limitele noastre, însă ca și creștini când facem greșeala să punem înaintea cuvântului lui Dumnezeu ceea ce mintea noastră limitata poate concepe sub forma unor tradiții, duce la aberații de genul celor petrecute in 12 martie la Betel Timișoara. Pastorii Bisericii, toți patru “in corpore” au participat la întâlnirea de rugăciune de sâmbăta seara și au comunicat faptul ca din acel moment sunt interzise cele 2 întâlniri de rugăciune de miercuri și sâmbăta de la Betel pe motiv ca nu respecta “etosul” baptist (tradiția și folclorul baptist). Decizia comitetului în unanimitatea fost sa se oprească orice manifestare in care se aduce atingere tradiției baptiste încercând astfel sa se elimine orice manifestare a lucrărilor Duhului Sfânt și ajungându-se la amenințarea cu excluderea a oricui nu se va alinia și subordona in primul rând Comitetului Pastoral cărora ar trebui sa i se prezinte orice descoperire și care ar urma sa autentifice aceste lucrări. In cazul unei lucrări ce nu se confirma masurile ar fi de excludere pe loc a celui ce a primit mesajul Duhului Sfânt neconfirmat. Discuțiile s-au extins până la miezul nopții din partea acuzatorilor primind prea puține argumente din Biblie și foarte multe din ETOSUL BAPTIST. Acest moment mă face să fiu încredințat ca Domnul lucrează cu putere în aceasta biserica și că la momentul potrivit va aduce o trezire reală al Betel în pofida opoziției de care avem parte. Dumnezeu sa fie slăvit și să aibă mila de cei ce i se opun. Ne rugăm și cu mai mare dorința ca și ei să aibă parte de slava Sa și să se bucure cu noi în prezenta Domnului.

Etosul confesional poate duce la un Betel fără „Betel” (altar)

Rugăciunea reprezintă un mod normal de manifestare a relației dintre om și Dumnezeu. Dacă această relație intimă nu primește o formă experimentală concretă, interioară și/sau exterioară, nu există. Rugăciunea se poate manifesta în toate formele pe care le descrie Scriptura. Restrângerea ei numai la anumite forme, care devin cu timpul tradiție confesională, nu are nici un temei biblic. Mai jos vom vedea că, Luzul trebuie să devină Betel, nu Betelul să se transforme în Luz, adică o Casă de rugăciune fără rugăciune. Iată un un real pericol pentru bisericile din zilele noastre.

Iacov a făcut din Luz un Betel

Iacob a înșelat pe fratele său Esau, furându-i dreptul de întâi născut. Esau era un om nestăpânit, cu reacții imprevizibile. Aceasta l-a determinat să fugă din casa părintească din Beer-Șeba, de la izvorul binecuvântării. El n-a pornit spre vale, ci spre Haran, spre munte și lumină (vezi – Concordanța biblică și dicționar de nume biblice –Oradea, Metanoia, 2006). Într-o seară a ajuns la Luz, un loc izolat, scufundat între dealuri, tocmai potrivit pentru un fugar. Noaptea, Iacov a avut o revelație specială din partea lui Dumnezeu, primită prin vis:

„Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea. Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea: „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac.” Pământul pe care eşti culcat, ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta. Iată, Eu Sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.” I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. A dat locului acestuia numele Betel (Casa lui Dumnezeu); dar mai înainte cetatea se chema Luz (separare, scufundare). Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi Casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” ” (Geneza 28:12-22).

În urma acestei întâlniri speciale cu Dumnezeu, Luzul a devenit Betel – Casa lui Dumnezeu. Mereu, în revelațiile ulterioare, se face referire la Betel:

„Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.” (Geneza 31:13).

„Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo şi ridică acolo un altar Dumnezeului care ţi S-a arătat când fugeai de fratele tău Esau.” (Geneza 35:1).

În Isaia se mai face o precizare expresă:

„Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” (Isaia 56:7b).

Din aceste mențiuni, înțelegem că, în ochi lui Dumnezeu, Betelul – Casa lui Dumnezeu, trebuie să fie locul unor întâlniri speciale, al altarului și rugăciunii. Casa lui Dumnezeu nu poate rămâne fără altar, fără rugăciune. Ar fi un nonsens!

Caracteristica Templului din vremea Domnului ISUS

O Casă de rugăciune fără rugăciune, și

Un loc în care nu va mai rămâne piatră pe piatră

În Noul Testament, Domnul ISUS, plin de râvnă pentru Casa Tatălui (Ioan 2:17), a reacționat într-o formă vehementă împotriva denaturării scopului Templului:

„În cele din urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. Şi le-a zis: ’Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.’ ” (Luca 19:45-46).

Acestea sunt cuvinte parafrazate din Isaia și Ieremia, care ne arată că, înainte de toate, Biserica trebuie să fie un loc al rugăciunii. În caz contrar:

„Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” (Matei 24:2b).

Viața de rugăciune este susținută prin Duhul Sfânt

„Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine pe care L-au străpuns.” (Zaharia 12:10a).

„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:26).

„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,…” (Efeseni 6:18).

„Dar voi, prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,…” (Iuda 1:20).

„Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.” (1 Corinteni 14:15).

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4:30).

Răspunsul Duhului la rugăciune este mai multă rugăciune

Profunzimea relației cu Dumnezeu este dată de calitatea închinării

Închinarea presupune, înainte de toate, adevăr (sinceritate), adorare, laudă și mulțumire. Aici ne vom restrânge la rugăciune și la stăruința în rugăciune.

„Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:24).

„Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.” (Fapte 1:14;2:42).

„Stăruiţi în rugăciune.” (Romani 12:12b; Coloseni 4:2).

„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,…” (Efeseni 6:18).

„Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. (Iacov 5:17).

Duhul lui Dumnezeu a inspirat scrierea întregii Scripturi (2 Timotei 3:16-17). Astfel, Biblia este standardul nostru pentru verificarea tuturor deciziilor și călăuzirilor de care avem parte. Este un mare semnal de alarmă când cineva, care zice că este călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, respinge revelația biblică pe care ne-a dat-o însăși Duhul. Cine respinge rugăciunea – în toate formele pe care le-a descrise în Scriptură – nu cunoaște lucrările Duhului și nu este călăuzit de Duhul Sfânt. Duhul nu decide niciodată ceva împotriva spuselor și naturii Sale.