Baptiștii au exclus ce-au avut mai frumos (1)

Baptiștii au exclus ce-au avut mai frumos

În fiecare loc Dumnezeu lasă ceva frumos

Cartea Quo vadis (în latină – „Unde mergi?”), pentru care Henryk Sienkiewicz a primit Premiul Nobel în 1905, descrie nebuniile Împăratului Nero (ca. 37 – 68, un împărat meschin, incompetent și crud, dar manipulat prin lingușirile și uneltirile curtenilor săi.  Pe lângă Nero, aici mai apare un personaj aparte, numit Petronius. Acesta a fost un personaj istoric real, numit Gaius Petronius Arbiter (ca. 27 – 66), numit și „elegantiae arbiter” („arbitru al eleganței”), fost guvernator al provinciei Bitinia, unul din curtenii favoriți ai împăratului Nero. În final, a fost nevoit să se sinucidă pentru a scăpa de represaliile din partea cezarului. Sienkiewicz comentează că odată cu moartea lui Petronius, la Roma s-a stins tot ce a fost mai frumos. Cetatea de scaun a rămas cu Nero, care a dat foc Romei, i-a acuzat pe creștini de incendiere și a trecut la martirizarea lor.

Frumusețea biblică a doctrinei baptiste a fost formulată la cel mai înalt nivel dintre scriitorii autohtoni de către fratele Iosif Țon

După anii 1970, fratele Iosif Țon a fost un vârf a tot ceea ce a fost mai frumos în literatura baptistă. El a abordat din punct de vedere biblic probleme de bază ale mântuirii și vieții creștine, transpunându-le în predici, cursuri și cărți creștine. În toate acestea întâlnești profunzime, conceptualitate biblică și sistemică, generalitate, claritate, simplitate, eleganța discursului; acestea sunt câteva din înzestrări speciale pe care i le-a dat Dumnezeu.

Preocupat de fundamentele credinței biblice

În ultimii ani, fratele Iosif Țon a reabordat premisele mântuirii, făcând o lucrare de pionierat care, cel puțin în spațiul românesc, nu s-a mai făcut de la Luther încoace. Concluziile sale, pe de o parte, coboară la nivelul presupozițiilor biblice ale mântuirii formulate după învățătura Domnului ISUS din Evanghelii, iar pe de altă parte, sunt o viziune integratoare a mântuirii în sensul ei cel mai deplin. În acest sens, el a înțeles că „moartea Domnului Isus – cu scopurile ei: anularea dreptului de proprietate a lui Satan asupra noastră, împăcarea Justiției lui Dumnezeu cu noi și oferirea sângelui Său pentru spălarea și iertarea noastră de păcate – nu este obiectivul central la care ne cheamă Domnul Isus, ci este poarta de intrare în școala lui ISUS, în care scopul Lui este să-I formeze lui Dumnezeu fii care seamănă cu Tatăl Său!” În consecință, premisa mântuirii formulată de Luther pe baza textului din Romani 3, respectiv justificarea prin credință, descrie numai debutul mântuirii. Ca o consecință, teologia protestantă care a urmat a fost axată mai mult o teologie a intrării pe calea mântuirii, decât pe transformarea vieții conform învățăturii Domnului ISUS și pe finalul ei. Fratele Iosif Țon schimbă acest unghi de vedere, înțelegând mântuirea ca un proces care se desăvârșește în „școala lui ISUS”, și care, în înțelesul ei cel mai profund, o vom primi la sfârșitul drumului, nu la începutul lui. Aceasta este de fapt și concluzia apostolului Pavel, dar pe care n-a formulat-o în Romani 3, ci în Romani 6:22 – „Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică”. Toate acestea sunt premise noi în abordarea biblică a mântuirii și constituie drumuri noi în teologica protestantă de ultimă oră. Desigur, în această zonă, nu știu să fie respingere din partea criticilor baptiști, dar n-am văzut nici aprecieri formulate în scris.

Umblarea reală cu Dumnezeu, ne unește cu Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt

În timpul acestor noi căutări, fratele Iosif Țon a început să țină pretutindeni cursuri de viață spirituală prin care să învețe pe cei care au venit la Cristos cum să umble pe Calea mântuirii. În acest cadru de căutare și slujire, a descoperit frumusețea relațiilor dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Apoi, a făcut un pas mai departe, și a ales acest fel de relaționare ca model al relației sale intime cu Dumnezeu, o relație de tip mire și mireasă. Acest concept de relație, conjugat cu mai multe experiențe personale cu Dumnezeu, respectiv botezul cu Duhul Sfânt, descoperiri profetice speciale, l-au făcut să trăiască și să vorbească despre viața lui intimă cu Dumnezeu, pe care o trăia în fiecare zi. Toate aceste zbateri, căutări și descoperiri au fost consemnate într-o carte al cărei titlu sintetizează foarte bine conținutul: „Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul ISUS și sub călăuzirea Duhului Sfânt”. La această carte a apărut prima reacție a baptiștilor cesaționiști, prin exponentul lor de bază Timotei Pop (vezi cartea lui: ”Misticism sau creștinism autentic.”). Presupunerea cesaționiștilor este că relația cu Dumnezeu are loc numai la nivel experienței de tip minte-Scriptură, iar Duhul Sfânt face în mod tainic nașterea din nou și roada vieții. Călăuzirea  Duhului Sfânt la nivel experimental este suspectă și cine pretinde un astfel de raport este un mistic. Sau, spus altfel, presupunerea lor înseamnă că Dumnezeu nu mai coboară la stadiul experimental în relația intimă și, în consecință, nu mai poate exista o călăuzire a Duhului Sfânt la acest nivel. Astfel, deși nu s-a adus o argumentare biblică riguroasă ci mai mult una speculativă, extrabiblică, totuși, pentru baptiștii cesaționiști, fratele Iosif Țon a devenit mistic, iar pentru unii chiar eretic, fără ca această respingere să fie totuși însușită de liderii baptiști români. Se pare totuși că până aici lucrurile n-au fost considerate a fi prea grave!

Un mare obstacol – crede în darurile Duhului Sfânt, dar nu te manifesta

În practica bisericilor baptiste nu-i așa de grav să vorbești, sub aspect general, despre lucrarea Duhului Sfânt, cum ar fi: despre persoana Duhului Sfânt, revelația biblică prin Duhul Sfânt, lucrările Duhului Sfânt în Scriptură sau în Biserica Primară, etc. Cel puțin în zona noastră, după debutul Mișcării de la Zalău, vocabularul vorbitorilor este înțesat cu expresii despre Duhul Sânt încât, în anumite momente, ai impresia că te afli la penticostali. Gravitatea apare, în special, din momentul în care se produc manifestări ale darurilor Duhului în viața cuiva. În acest caz, chiar dacă ai fi Olah Liviu, dacă te rogi ca el în cămăruța ta cu cuvinte neînțelese, (Nota bene! Baptiștii cesaționiști nu acceptă că mai există după finalizarea canonului biblic vorbirea în limbi!), se preferă, ca în cazul lui, să fii tratat ca nebun; iar dacă manifestarea nu încetează, mai bine se pune la cale exilul, altfel ar ieși un tărăboi prea mare. Alergia la manifestările Duhului Sfânt n-a întârziat să intervină din momentul în care fratele Iosif Țon a declarat botezul său cu Duhul Sfânt, vorbirea în limbi și darul profetic. Lucrurile au devenit și mai alarmante când el a arătat că mărturisirea acestor trăiri s-a declanșat în urma vindecării fiicei sale de alergie la gluten, urmate apoi de botezul ei cu Duhul Sfânt și vorbirea în limbi. Majoritatea acestor experiențe ale ei s-au desfășurat într-un cadru deschis. Din acest motiv, lucrurile nu se mai puteau ține în ascuns așa cum preferă unii lideri baptiști să rămână ascunse experiențele cu Duhul Sfânt ale enoriașilor lor sau ale unor înaintași ai credinței pe care-i citează mereu de la amvoane: Wurmbrand, Spurgeon, Moody, Finney, etc. Din punct de vedere Biblic, nici această concepție și nici aceste experiențe, nu pot fi considerate a fi eretice.

Tradițiile și practicile cultice pot fi mai tari decât Scriptura

Respingerea „manifestării” darurilor Duhului Sfânt de către unii lideri baptiști nu este stabilită printr-o doctrină biblică riguroasă, ci pe baza unei „practicii baptiste” (alteori numită „linie”; nu „tradiție” deoarece, părăsind tradiția catolică sau ortodoxă, este rușinos să spunem că am înlocuit-o cu alta baptistă! Referitor la contextul dat, se mai întâlnește des afirmația: „fără daruri spectaculoase”, de parcă Duhul nu le dă cum voiește, ci un sistem religios hotărăște manifestarea). Știm că păcatul omoară pasiunea pentru Dumnezeu; iar unul dintre păcate este și respingerea  lucrărilor Duhului care creează un gol de viață spirituală în biserică, prin întristarea și stingerea Duhului: „…căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.” – 2 Corinteni 3:6! În anul 2006, fratele Iosif Țon a lansat Uniunii Baptiste un memoriu în care arată declinul închinării din biserici și nevoia unei reforme în cadrul cultului. Inițiativa lui a fost respinsă într-o formă nu prea frumoasă. Apoi el a lansat un dialog pe internet la masa rotundă. Din păcate, cele mai multe intervenții au fost pe lângă problema esențială în discuție. În situația de acum, aspectele au devenit mai complexe. Fratele Iosif Țon a devenit între timp tot mai convins de necesitatea de treziri spirituale. Apoi, el a trecut de la declararea concepției necesaționistă, la mărturisirea manifestărilor concrete a darurilor Duhului Sfânt în viața lui. Unde ar fi putut avea loc un asemenea mediu de aplicare și testare, lipsit de conflicte? Poate că baptiștii necesaționiști l-ar fi acceptat bucuroși în biserică; în schimb, cei mai mulți din „linia” oficială a baptiștilor români sunt cesaționiști și orice biserică ce nu se supune este amenințată cu excluderea din cult. În plus, într-un mediu cu o ostilitate cât de mică proliferează confuzia, nu propășește unitatea și părtășia, ceea ce atrage după sine diminuarea puterii în rugăciune și a mărturiei. Adică, nu este nicidecum mediul prielnic unei treziri spirituale. Pe de altă parte, trezirile spirituale anterioare au scos în evidență câteva aspecte comune, dintre care cele mai importante sunt: oamenii copleșiți de puterea Duhului au trecut la sfințirea vieții până la cele mai mici detalii, Scriptura a devenit mai importantă ca tradițiile sau practicile cultice, au organizat întâlniri interconfesionale de închinare și au început să se manifeste deschis darurile Duhului Sfânt. Unde ar putea fi un asemenea loc care să găzduiască cel puțin întâlnirile de la începutul trezirii? În acest sens, în bisericile baptiste este un mediu paradoxal. Cred că i-am putea spune paradoxul baptist.

Paradoxul Baptist

În Statut și Mărturisirea de credință, baptiștii afirmă că Sfânta Scriptură (Biblia) este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu și reprezintă autoritatea supremă în materie de credință și practică religioasă a bisericilor. Ei cred că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Dar, dacă cineva din biserica baptistă, crede (și spune cu voce tare) din Scriptură și ceea ce scrie despre darurile Duhului Sfânt, sau, mai ales dacă începe să manifeste aceste daruri ale Duhului, așa cum sunt descrise că s-au manifestat în Biblie, dar nu se suprapun cu practicile baptiste, i se recomandă să se mute la penticostali, deoarece nici ei nu sunt eretici și chiar fac parte dintre evanghelici. Dacă nu se mută de voie bună, oricum va fi exclus! Adică, mediul din bisericile baptiste este gata pregătit pentru avortarea oricărui făt ce prezintă astfel de „malformații” spirituale.

Cine l-a exclus pe fratele Iosif Țon?

Ar fi fost preferabil ca baptiștii să rămână cu Iosif Țon, chiar baptist carismatic fiind. Dar, acum, excluderea lui s-a promulgat. În cele relatate mai sus avem un prim răspuns la întrebarea: Cine l-a exclus pe fratele Iosif Țon?

Excluderea s-a datorat practicilor baptiste paradoxale

Am fi tentați să căutăm factorii excluderii sale în aspecte interumane mărunte, care desigur n-au lipsit, poate nici chiar la el; dar, mai întâi trebuie s-o vedem în mediul tradițional paradoxal și exclusivist al unui cultul ce flutură unitatea în diversitate (Nota bene! Acesta nu este prima excludere de acest gen; cel puțin, ar fi bine să fie ultima!). Învățând ceva de la Marea Schismă, Papa a creat condiții pentru catolicii carismatici nou apăruți, iar ortodocșii au tolerat Oastea Domnului (desigur, cam tardiv, după un final rușinos în care, pe catafalc fiind, i-au smuls lui Iosif Trifa haina preoțească!). 

Am mai fi tentați să credem că excluderea fratelui Iosif Țon a făcut-o …

Va urma!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Baptiștii au exclus ce-au avut mai frumos (1)

  1. Mich zice:

    „Am mai fi tentați să credem că excluderea fratelui Iosif Țon a făcut-o …” internetul!

  2. Foarte interesante si importante aceste lamuriri punctuale in ceea ce priveste demersul fratelui Ton in aplicarea practica a Cuvantului in viata Bisericii..Orice atitudine de acest fel presupune admiratie si entuziasm pentru unii si impotrivire pentru altii ,depinde ce urmareste fiecare grupare … Apropierea si trairea practica cu Dumnezeu presupune lepadare totala de sine , iar atunci cand ”sinele” este rezultatul modelarii unui sistem ,atunci trebuie lepadat sistemul … Toate sistemele ingradesc libertatea … Multumiri fie aduse lui Dumnezeu ,pentru ca prin Domnul Isus Hristos ne-a facut liberi pe cei care cu adevarat dorim sa fim liberi ….
    Astept continuarea aricolului cu multa nerabdare ..

  3. bătrânul zice:

    Numi face plăcerea să scriu despre principala cauză care au adus cultul baptist în aceasta situaţie fără ieşire. În cei peste şaptezeci de ani trăiţi în cultul baptist am constatat căci cauza degradării cultului este liderii lor. Iar aceştia nu se pocăiesc. Toţi oamenii de care au vrut să facă ceva în biserică au fost împinşi pe neobservate în spatele bisericilor şi hărţuiţi până au plecat singuri sau au fost chiar daţi afară. Cel mai important lucru (pentru cei ieşiţi din seminar sau pentru ,,cei aleşi”) au fost să supună necondiţionat pe toţi fraţii voinţei lor şi oamenii să-i respecte necondiţionat. Toţi cei care nu s-au frânt in faţa lor i-au frânt ei. Pe care nu ia putut frânge i-au azvârlit afară din biserică. Cel mai rău lucru pe care la-u făcut şi-l fac este că au înlăturat conducerea Duhului Sfânt din biserici lor şi conduc ei. Ei ştiu cine trebuie să cânte şi ce. Ei ştiu cine trebuie să se roage şi cum. Ei ştiu cine trebuie să vorbească şi ce. Deci ei ştiu cine, ce, cum, cât, când şi unde. Toată slujba Duhului Sfânt din biserică au preluat-o ei de aceia Duhul Sfânt au părăsit bisericile. Iar cei sus puşi ca să umple golul lăsat de Duhul Sfânt au plecat disperaţi după cântări de lux, predici de lux, programe bine construite şi planificate care au transformat masa credincioşilor din participanţi în observatori care stau înţepeniţi în biserici pe scaunele lor şi pe care îi distrează puţin dar nu-i transformă ca să-şi pună Talantul în negoţ şi un tai autentic cu Hristos. Acum este ce a spus proorocul: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească. Isaia 29:13 Da, aceşti lideri sunt vinovaţi. Ei nu ne-au făcut ca Isus, ei nea-au făcut ca ei, iar ei nu erau ca Isus. Ei ne-au luat chipul de oameni şi ne-a transformat în nişte arătări docile încovoiaţi ca un pipirig în faţa lor. Ei ne-au luat graiul din adunările noastre şi ne-au transformat în nişte urechi surde sau care nu-i aud nici măcar pe ei. Toată voinţa noastră de a face ceva pentru Dumnezeu trebuie să treacă prin sita lor blestemată altfel suntem aruncaţi la coşul lor de gunoi. Vai cât aur curat murdărit de ei se găseşte în coşul lor de gunoi. Metodele de acoperire şi timpul au îngropat acest aur care aşteaptă ziua cea mare să fie scos la lumină, curăţat şi pus la cinste în templul Noului Ierusalim. Dacă nu vine Domnul Isus să ungă cu tină ochi celor orbiţi de cei sus puşi, (Ioan 9:15) nici odată nu vor putea vedea cuvintele Domnului Isus care a spus: ,,cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; Luca 22:26 „cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi!” Marcu 9:35 Dacă Domnului Isus ne le va pune degetele în urechi (Marcu 7:33) niciodată nu vor putea auzi cuvintele apostolului care a spus: ,,în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuş.” Filipeni 2:3 Până nu de vor întoarce de la idolii lor la Dumnezeu, nu vor înţelege cuvintele acestea grele spuse de Domnul Isus: ,,ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.” Luca 16:15 şi nu vor pricepe niciodată cuvântul Domnului: ,,Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit”.1 Petru 4:10 „De ce staţi aici toată ziua fără lucru?” „Duceţi-vă şi voi în via mea” le-a zis el „şi veţi primi ce va fi cu dreptul.” Matei 20:6,7
    Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Luca 10:3

    • Liviu Vultur zice:

      Mandra Institutie a produs doar alienare si placeri. Alienare pentru “popor’ si placeri. Da, placeri, pentru semianalfabeti de la 20 de ani, pusi in fruntea noastra pe post de “parinti sirituali”. Acestia vin peste biserici ca sa “slujeasca” si o fac, dar in sensul cel mai pervers pe care cuvantul poate sa-l ia.

      Acestora le-am incredintat tot ce am avut mai sfant, i-am acceptat de prooroci, evanghelisti, pastori si invatatori, toate la pachet, fara ca Cineva sa ne-o ceara. Ne-am spalat repede de responsabilitati. Le-au preluat ei, dar numai partea amuzanta a lor.

      In instrainarea indusa, cei mai multi nu mai stiu pe ce lume traiesc, stiu doar cine are puterea in biserica lor si… canta in struna.

      Ramane insa o intrebare grea: Cei de facut? Sper intr-un raspuns izvorat din adancul umblarii de o viata cu Dumnezeu.

    • Constantin Joldes zice:

      Sunt cuvintele unei inimi îndurerate, ajunsă la anii bătrâneți, duse uneori la extremă, sub imperiul neputinței de a face sau vedea vreo tendință de schimbare.

      Aș remarca unele dintre aspecte consemnate:
      „Oamenii de care au vrut să facă ceva în biserică au fost împinşi pe neobservate în spatele bisericilor şi hărţuiţi până au plecat singuri sau au fost chiar daţi afară”.

      – Da, metoda folosită până acum a fost invariabil alungarea potențialilor concurenți. În foarte puține cazuri asistăm la scene de genul unui Moise care pregătea pe Iosua pentru preluarea ștafetei. Apoi, sunt înlăturate persoanele capabile de vreo schimbare, sau care fac să se întâmple ceva biblic, însă ieșit din monotonia tradițională. Nu se vrea schimbarea, nici lupta pentru transformare spirituală pe care o dorește Dumnezeu de la noi! Tragedia este că dacă cineva nu vrea transformare, nu va gusta nici o trezire și va alunga pe cei care și-o doresc!

      „Au transformat masa credincioşilor din participanţi în observatori care stau înţepeniţi în biserici pe scaunele lor şi pe care îi distrează puţin dar nu-i transformă…”

      – Mărețe cuvinte! O transformare tot există dar nu în bine, nu în ceea ce ar vrea Dumnezeu. Să fi transformat în observator, în loc de participant, de martor viu (Fapte 1:8)! Prohodul talanților îngropați!

      „Ei nu ne-au făcut ca Isus; ei ne-au făcut ca ei, iar ei nu erau ca Isus”.

      – O slujire ratată și destine ratate! Tot ce poate fi mai rău după un debut glorios.

      Încheiați cu frumoasele cuvinte ale Domnului ISUS: „Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor” – Luca 10:3. V-ați simțit hărțuit de lupi! Tot așa a trăit și Domnul ISUS; în final, El a transformat calvarul în glorie; vedem cum credincioșia în luptă, chiar până la moarte, o apreciază Dumnezeu mai mult decât succesul! Pentru creștin credincioșia este succesul: „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” – Apocalipsa 2:10.
      * * *

  4. Totusi de ce fr Ton nu a vb mai intai cu baptistii despre cele intamplate? dupa cate vad eu, el mai intai s-a transferat la strajeri, apoi a facut anuntul public; dar nu reiese niciunde ca ar fii discutat cu baptistii… nu era mai potrivit sa fii discutat cu ei mai intai si chiar sa le ceara sfatul? si abia dupa sa fii facut ce a facut.

    • Constantin Joldes zice:

      Dupa ce fratele Țon a trebuit sa paraseasca Oradea, n-a mai fost primit nici in Biserica și nici in Institutul de a carui fondare s-a ocupat. Totuși, l-au mai primit în Oradea, la diverse intalniri, penticostali.

      În anii care au urmat, conducerea Uniunii Baptiste a fost prezidata de la Oradea. Aceasta a facut ca dialogul cu Uniunea sa nu mai fie posibil.

      Apoi, in anul 2006, fratele Ton s-a adresat Uniunii printr-un memoriu public, la masa rotunda, postat pe acest site, intitulat: Ce aş dori eu să spun cultului baptist din România. Din cate stiu, la acesta au fost numai reactii de respingere, desi, atunci a ridicat problema trezirii spirituale fără mentionarea darurilor Duhului Sfant.

      Cine credeti ca l-ar mai fi ascultat acum cand s-a declarat public baptist necesaționist, respectiv carismatic (adică, susține că toate darurile Duhului Sfant sunt active și azi, inclusiv proorocia și vorbirea in limbi)?

      Dupa cate am vazut și-n cazul meu, aici nu esti primit la dialog! În acest caz, nu exista solutii alternative sau toleranta, ci toate deciziile care se iau susțin deviza: salvarea identitati cultice (nu a autorității Scripturii și-n acest domeniu)!

      Daca nici acum Uniunea nu se va schimba ceva semnificativ, sunt multe semnale de schimbare a identitatii!

      Constantin Joldes

      • inteleg mai bine acuma…totusi fr Ton are ordinarea baptistilor si cumva poate trebuia sa le de-a sansa–sa puna mingea in curtea lor (sunt convins ca nu l-ar fii acceptat si l-ar fii dat afara mai mult ca sigur) ca acuma sa nu poata sa se lege de principiul asta. Sau minimul sa-si fii dat demisia explicandu-le de ce si cum. Sau sa nu mai fii raspuns nimic la comunicatul lor–daca nu a gasit cu cale sa ii informeze in prealabil… arata f fals sa te adresezi cu ‘preaiubitii mei, etc’ cand nu poti sa faci asta in prealabil. pt mine scartaie si felul cum el a procedat.
        multume de raspuns… desi am banuit ca relatiile erau cam rupte de mult.
        Sarbatori Fericite!

  5. barthimeu zice:

    “Baptiştii au exclus ce au avut mai frumos…” Oare!?!

    Dragă Costel….
    Dacă Ţon a fost cel mai frumos ce-au avut baptiştii, Isus Christos (aşa cum îl descrie cel cu inima după inima lui Dumnezeu în Ps.45:2) ce a fost,este şi va fi pentru baptişti… şi nu numai ?!?

    Un fost şi actual…prieten

    • Constantin Joldes zice:

      Dragul meu prieten (tainic),

      Iti multumesc mult pentru aceasta observatie!

      Cum as putea sa nu apreciez foarte mult pe cei care vor sa salveze pozitia Domnului ISUS?
      Pe langa descrierea din Psalmi 45:2 – „Tu eşti cel mai frumos dintre oameni…”, in Noul Testament, unde Domnul ISUS este numit Pastorul cel bun, din greaca, se poate traduce și Pastorul cel frumos!

      De aceea am stat mult in cumpana daca pot da, sau nu, un astfel de titlu la acest articol. Am gandit cam asa:

      1. – Noua evanghelicilor ne place sa spunem ca Domnul ISUS este baptist, penticostal, etc.

      De fapt, acum constat ca acesta paradigma (punct de vedere) o promovezi și tu, fapt pentru care consideri ca-ti mai pot fi prieten.

      Dar, baptistii nu pot exclude numai un baptist, iar penticostali numai un penticostal, etc. Cum ar putea baptisti să excluda pe Domnul ISUS care este și penticostal? Ar fi un non sens. Baptistii pot exclude numai un baptist, iar Domnul ISUS nu poate fi implicat intr-o asemenea ecuație!

      2. – Nici un om nu puate exclude pe Dumnezeu, eventual teoretic și temporar!

      Nota adiacenta!
      Totuși, Dumnezeu poate exclude un om, o instituție pentru pasivitate: „Am sa te vars din gura Mea!” (Ap. 3:16). Sau, din cauza autoînșelarii, respectiv asculta Cuvantul (poruncile) și nu-l implineste cu fapta (Iacov 1:22, Ioan 14:21-24). Oare cum se poate justifica pasivitatea baptistilor fata de toate darurile Duhului Sfant (1 Corinteni 12; 14; etc.)? Acolo spune: umblati, ravniti după darurile duhovnicesti și mai ales sa proorociti (1 Corinteni 14:1, 12, 39). Toate acestea sunt la modul imperativ, adica sunt porunci!

      In final, am decis ca baptistii nu pot exclude decat pe un baptist, asa ca pot folosi acest mod de exprimare fara sa aduc o jignire Domnului ISUS sau baptistilor.

      În articol iau in discutie:
      – O decizie, care poate fi comentata (cel putin in termeni cinstiti).
      – Decizia nu este singulara.
      – Ma ocup de un context mai larg al fenomenului, care are o conotație mult mai complexă, cu consecinte multiple. Acesata reclama o nominalizare a celor mai importanți factori.

      Inca odata multumesc pentru interventie!
      Ea a făcut necesare aceste clarificari.

      Cu dragoste in Hristos,
      Al tau prieten (netainuit)
      Costel

  6. Domnilor ,nu ar fi frumos sa spuneti cine sunteti ,sa putem sta de vorba normal , ca fratii ? Evident ,ma refer numai la cei care uzeaza de pseudonim … Sincer as vrea sa va salut inainte de inceperea unei discutii , dar cum sa spun :”pace” sau ” buna ziua” ..adrvarata reforma sau batrane …O seara buna tuturor ! David Croitor din Vatra Dornei,

  7. pucheadorel zice:

    Frate Constantin, am inclus link-ul cu postul dumneavoastră în blogroll-ul site-ului meu. Cred că nu vă supărați! Sper să am timp diseară, la cumpăna dintre ani, să citesc întregul articol, să meditez asupra lui și să dau și eu un răspuns. Vă mulțumesc!

  8. Frate Constantin,
    NU este folosit, în comunicatul Uniunii Baptiste, cuvântul excludere în ceea ce-l priveşte pe fratele Iosif Ţon…
    Mai citiţi odată comunicatul…

    • Constantin Joldes zice:

      Dacă analizati continutul articolului eu nu ma refer la o decizie de excludere, ci la excluderea ca un fenomen specific pentru Cultul Baptist care se aplică tuturor celor care cred, și mai ales manifestă darurile Duhului Sfânt.

      Dezodământul constă în faptul că trebuie să părăsească confesiunea într-un fel sau altul.

      Având în vedere principiul Sola Scriptura, inclus în Statut și Marturisirea de credință, ne situăm într-un paradox din care momentan nu se poate solda decât cu excluderea.

      Articolul urmator mai prezită un caz similar!

  9. pucheadorel zice:

    Aș putea începe cu „sunt un creștin penticostal etc., etc….”. Dar nu! Nu voi începe așa! De ce? pentru că în primul rând, dincolo de faptul că fac parte dintr-o anumită organizație religioasă, eu nu APARȚIN acesteia, pentru simplul fapt că APARȚIN lui Dumnezeu, sunt copilul Său, pentru care El a dat pe Fiul Său preiubit…
    Dar să trec la subiect. Am citit în urmă cu ceva vreme cartea scrisă de sora noastră Maria Goron despre trezirea care s-a produs în Biserica Harul din Zalău, pe care știu că, prin Harul Domnului, o păstoriți. Zilele trecute am ascultat mărturia dumneavoastră, frate Costeș, a soției dumneavoastră, sora Letiția și a fiului dumneavoastră. M-AM CUTREMURAT! Nu-mi puteam imagina cum s-a putut întâmpla un astfel de lucru într-o Biserică baptistă, deoarece eu aveam o imagine oarecum distorsionată despre baptiști, ca despre niște oameni legaliști (nu într-o măsură egală cu adventiștii), oameni care țin cu orgoliu la titlul de baptist, dar care nu recunosc lucrarea Duhului Sfânt! Mi s-a bucurat inima când am văzut că mai sunt și ALTFEL de baptiști, oameni foarte deschiși, cărora poți să le vorbești deschis despre darurile Duhului Sfânt și toate lucrurile în care penticostalii (printre care – cu smerenie spun – mă număr și eu) cred cu atâta tărie. Dintr-o dată mi s-a schimbat perspectiva! Totuși, acum, când am aflat de lucrurile care i se întâmplă fratelui Țin, pur și simplu nu mai știu ce să cred despre conducerea Uniunii Baptiste din România! Îmi pun o întrebare: nu cumva și în Biserică se întâmplă, ca în celelalte domenii, ca cei din frunte să fie supuși politicului? Nu numai de la baptiști, ci de la toate cultele! E o întrebare! Am ascultat foarte multe predici ale fratelui Țon. Îl iubesc pe acest OM AL LUI DUMNEZEU și cred că pot să îl așez pe o treaptă egală cu cea pe care a fost așezat fratele Wurmbrand în lucrarea Domnului. Omul acesta, Iosif Țon, a fost acuzat de foarte multe lucruri de-a lungul timpului, iar acum este acuzat de faptul că crede în darurile Duhului Sfânt și că s-a aliat cu Mișcarea Străjerilor! De parcă asta ar fi o crimă, domnule! Au fost atât de repede uitate toate cercetările domniei sale în domeniul studiului Bibliei. Au fost uitate eforturile pe care, în exil fiind, le-a depus pentru a predica Evanghelia de la Radio Europa Liberă. A fost uitat faptul că – sper să nu mă înșel – domnia sa a fost membru fondator al Universității Biblice Emanuel din Oradea și al postului Radio Vocea Evangheliei. Este ușor să preiei ceva gata făcut de altul!
    Nu spun că lucrurile ar sta pe roze și la noi, la penticostali! Nici pe departe! Cred că știți că fratele Vasilică Croitor a scris o carte care se numește „Răscumpărarea Memoriei” și care își propune să facă lumină în cazul celor din cultul penticostal care au fost colaboratori ai securității. Ei, bine, au și sărit asupra bietului om, acuzându-l de minciună (deși are documente puse în carte în fotocopie) și amenințându-l cu procese în justiție! AȘA SE ÎNTÂMPLĂ LA NOI, LA ROMÂNI! CUM SCOATE UNUL CAPUL, GATA, PE EL! PĂCAT… ASTA ESTE CONCLUZIA MEA.

    • pucheadorel zice:

      Încă un lucru pe care am uitat să-l postez în comentariul anterior. Apreciez foarte mult comentariul fratelui cu pseudonimul „bătrânul”. Se vede înțelepciune de la Dumnezeu! Se vede că perii domniei sale nu au albit în zadar, așa cum se întâmplă cu mulți în zilele noastre, indiferente de cult. Domnul să-l binecuvânteze și să binecuvânteze pe toți bătrânii Bisericii!

    • Constantin Joldes zice:

      Toate schimbările care s-au făcut la Zalău sunt și pentru mine o uimire.
      Dar, cel mai mult mă mir de faptul că Dumnezeu s-a îndurat și de mine. Tot așa de bine puteam să fiu pe scaunul celor care-l judecă acum pe fratele Țon.

      Se vede că schimbarea face parte din har!

  10. Mich zice:

    „Va urma!”

    …astept cu (ne)rabdare!

  11. remus zice:

    Va refereati la „ungerea” din 1 Ioan cap 2 ca la ceva care este caracteristic „slujitorilor”. Si astfel, odata instalat in functie, un slujitor nu mai poate fi atins, caci este „unsul Domnului”, si nici chiar David nu a facut nimic impotriva lui Saul. Teoretic e foarte frumos, si parca nici nu imi vine sa gandesc altfel… dar, realitatea dureroasa e ca suntem niste oi de taiat in propria noastra casa, si nu putem face nimic, ca e „unsul Domnului”. Unde e mult trambitata preotie a tuturor credinciosilor? Unde e trupul in care fiecare slujeste cu darul primit de la Duhul Sfant? Cum veghem unii asupra altora? Cum ne supunem unii altora? Imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa merg la bisericile organice, fara pastori dar si fara daruri, fara stapani, dar si fara slijitori..

  12. mircea zice:

    …adevarat Baptiștii au exclus ce-au avut mai frumos!

  13. Lidia zice:

    Sinteti o biserica model. Domnul sa va binecuvinteze!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s